Momentul principal l-a constituit vizitarea şcolii. Pentru cei 150-170 de elevi
pe care îi are şcoala este foarte mare cu multe săli auxiliare. Ni s-a explicat
că nu este o şcoală bogată, că au destul de mulţi emigranţi şi şomeri, dar că
reuşesc să implice foarte mult părinţii în activităţile zilnice.
Şcoala germană este mult diferită de cea românească:
şcoala primară este foarte importantă pentru că la sfârşitul ei se dă un examen.
În funcţie de acest examen elevii sunt direcţionaţi spre Gymnasium ( cei care vor să urmeze o carieră
academică), Realschule (pentru
cei care vor să urmeze Politehnica) şi Hauptschule (pentru cei care vor urma o filieră
vocaţională). După clasa a IX-a sau a X-a, în funcţie de filieră, vor da un
examen. Cei care vor sî se angajeze o pot face acum, cei care vor să continuie
o pot face cu încă doi sau trei ani, finalizaţi cu un alt examen, diferenţiat
în funcţie de filieră. Cam 10% dintre elevi absolvă Gymnasium, 35% Realschule
şi 55% Hauptschule.
Am asistat la ore, am rezolvat puzzle-uri cu elevii,
am cântat cu ei, am desenat şi ne-am jucat cu ei. Am prezentat filmuleţe despre
Galaţi şi România, am răspuns la întrebările elevilor germani, am vizitat
colţul românesc, am asistat la o oră de gimnastică şi la o oră de limba engleză
etc.
Ca un corolar
al proiectului gazdele au pregătit o serbare compusă din dansuri, câtece şi
poezii din toate ţările implicate în proiect.
România afost reprezentată de două dansuri, unul bănăţean, mai lent, şi
altul, o horă transilvăneană, ceva mai rapidă, care a smuls cele mai multe
aplauze de la auditoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu